Video cu toată aventura la finalul articolului

Îmi doresc să ajung pe cel mai înalt vârf din țară încă de când eram copil. De mic mi-au plăcut drumețiile și geografia. La examenul de capacitate în clasa a 8-a visam tot ce ține de munți, ape, etc. Rupeam la țomanap 🙂

Auzisem că traseele către vârf sunt greu accesibile, lungi și n-am încercat niciodată să trag de lume ca să meargă, pentru că știam că îmi va fi greu să-i conving. Ideea de a merge anul acesta pe vârful Moldoveanu a venit la o bere cu 2 prieteni. De la o vorbă spusă în glumă în urmă cu 2-3 săptămâni, s-a concretizat destul de rapid treaba. Pană mai dăduse de câteva articole cu traseul pe care aveam să-l facem, ne-am luat de vorbă, ne-am uitat pe calendar și am stabilit orientativ data. Musai trebuia să fie în luna august pentru că după se strică vremea pe munte.

Drumul până acolo și locul de campare

Punctul de plecare pe traseu a fost Stâna lui Burnei, amplasată la poalele munților, mai exact la capătul unui drum pietruit lung de 40km ce se bifurcă din drumul Curtea de Argeș – Câmpulung Recomandarea ar fi să nu veniți pe acest drum pietruit cu mașini joase. Majoritatea aveau SUV-uri, dar am văzut și Logan, Opel Corsa sau alte mașini mici. Noi am străbătut drumul cam în 2 ore, în condițiile în care am avut pe mână un Touareg și ne-am permis să mergem mai repede. Posibil să faceți chiar și 3 ore cu o mașină normală. Luați în calcul și plecați devreme de acasă.

Aveți unde lăsa mașina la capăt de drum, dar dacă vreți să rămâneți peste noapte ( lucru pe care îl recomand ) trebuie să vă opriți cam cu 1-2 km înainte de ajunge la capătul drumului. Aici veți găsi o poieniță și sigur nu o s-o ratați pentru că sunt multe corturi amplasate. Zona este numai bună de campare, cu o priveliște superbă, foarte aproape de râu și locurile sunt amenajate de alții ce au fost înainte. Noi am nimerit cam ultimul loc cu vatră de foc amenajată când am ajuns seara, puțin după ora 21:00.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Traseul pe munte

Cum spuneam, traseul pleacă de la stână și se poate face în 2 sensuri, dar majoritatea aleg să urce direct pe lângă stână și să coboare pe celălalt traseu, pe la Lacul Galbena. Se urcă urmărind marcajul triunghi roșu și mai jos am făcut o hartă marcată pe grade de dificultate, în funcție de ce au zis picioarele mele.

• 

1. Prima bucată se parcurge pe Valea Rea, iar urcarea până sus pe platou noi am parcurs-o cam în 2h30m. Sus pe platou este un pârâu de unde puteți să vă umpleți sticlele cu apă, puteți sta să vă odihniți, luați o gustare.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• Secțiunea cu numărul 2 a traseului am parcurs-o în 1h30m. Traseul continuă timid pe loc drept, iar ascensiunea începe treptat urmând să devină cu adevărat solicitantă până sus la Portița Viștei. Aici traseul se intersectează cu alte cărări, care duc inclusiv spre Sâmbăta de sus. În acest punct aveți semnal la telefon și cât beți o gură de apă, puteți verifica notificările și apelurile ratate 🙂

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• Ultima parte a traseului am parcurs-o cam într-o oră și 10minute. Începe cu o ascensiune moderată urmată de o ascensiune aproape pe verticală. Dacă aveți rău de înălțime ar fi bine să nu vă uitați în partea dreaptă pentru că este prăpastie. Dacă mergeți cu capul în jos și sunteți atenți pe unde călcați, nici nu o să realizați când ați ajuns pe vârful Viștea Mare, al 3-lea cel mai înalt vârf din țară.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• De aici până pe vârful Moldoveanu mai faceți aproximativ 30min, mers pe coastă, urcat, coborât, iar la un moment dat sunt și niște lanțuri de care este recomandat să vă asigurați, dar nu este nimic de speriat, nu intrați în panică.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Depinde de sezon, când ajungeți în vârf posibil să trebuiască să stați la coadă pentru că este foarte multă lume. După ce v-ați făcut poză cu steagul, mergeți într-o parte, nu blocați cărarea îngustă. Aveți suficient loc în jurul vârfului pentru a sta cu fundul pe iarbă și a lua o bine meritată pauză.

De aici puteți coborî în continuare pe partea opusă a traseului, cum fac majoritatea sau puteți să vă întoarceți pe unde ați venit. Noi ne-am întors înapoi și până la stână în vale am făcut 2h50m. În total, traseul l-am parcurs în 8 ore.

Sfaturi și concluzii

• Rezervați-vă 2 nopți de cazare la cort dacă tot ajungeți aici. Nu vă fugăriți să faceți drum + traseu într-o zi pentru că o să fiți terminați de oboseală și nu o să înțelegeți nimic.
• Nu veniți cu mașini joase pe drumul pietruit.
• Nu am întâlnit urși și nici nu am văzut urme, dar în prima seară oamenii au dat cu pocnitori în zona campingului. Preventiv.
• Nu urcați în încălțăminte sport. Luați-vă bocanci! Sunt multe pietre pe traseu și șansele ca să alunecați sunt mari, mai ales la coborâre.
• Să nu vă lipsească din rucsac: pălărie/șapcă, cremă de soare, apă (minim 2L), gustări (batoane cereale, biscuiți, etc), pelerină de ploaie, baterie externă+cablu, lanternă, un hanorac ( o să ajungi transpirat sus unde bate vântul și e răcoare), un fes, sac de gunoi.
• Nu ar trebui să vă lipsească o trusă de prin ajutor și niște pastile de bază pentru dureri de cap, de burtă, dureri musculare. Nu faceți prostii care v-ar putea aduce accidentări sau stări de disconfort. Cel mai apropiat spital e la 3 ore de condus, înapoi pe drumul pietruit.

Este cel mai solicitant traseu pe care l-am făcut vreodată, datorită diferenței de nivel de aproape 1000m. Am parcurs 22km în ziua respectivă și am făcut peste 30000 de pași. Dacă sunteți sedentari, vă puteți antrena puțin înainte. Ieșiți la alergat și faceți scări. Multe scări. Dar nu cu 2 zile înainte de plecare pe munte 🙂

Sper că v-am făcut poftă de urcat pe munte și dacă sunteți curioși cum a arătat toată experiența noastră, puteți viziona video-ul de mai jos:

Mulțumesc băieților pentru unele imagini în care apar și eu 🙂