Mă dădeam cu ski-urile pe Valea Soarelui în Sinaia când a țipat după mine un copil. Avea șiroaie de lacrimi pe obraji. Căzuse și se pierduse de restul grupului, de familie.

Nu era rănit, era doar panicat. L-am calmat și am încercat să-i găsim părinții pentru că el nu avea telefon. Aici vine partea șocantă pentru mine: Deși avea 12 ani nu cunoștea niciun număr de telefon, al părinților. Am încercat să sunăm la firma părinților ca să aflăm un număr de telefon (măcar știa cum se cheamă firma), dar fiind weekend cam greu cu o persoană de contact. Oamenii nu aveau profil de Facebook și nici băiatul nu a știut să-mi zică nici de rude sau prieteni de familie care ar avea profil de Facebook și care ne-ar putea ajuta.

L-am luat cu mine până la baza pârtiei unde am abordat un jandarm montan. Acesta a comunicat rapid ( thumbs up! ) la punctul din vârful muntelui unde mama lui îl dăduse dispărut. Între timp sunasem și la hotelul unde erau cazați și le-am povestit ce s-a întâmplat, iar cei de acolo au contactat părinții care într-un final m-au sunat și copilul s-a calmat.

Acum vin și spun: E chiar atât de greu de memorat un număr de telefon?

Vorbește cu copilul tău și :

• învață-l numărul tău de telefon și al celuilalt părinte. Dacă e prea mic, leagă-i de mână o brățară cu numărul de telefon sau date de identificare. Găsești brățări aici.
• învață-l cum să te găsească pe Facebook
• explică-i în cine să aibe încredere și în cine nu. Să caute polițiști, jandarmi, etc. Sunt atâția dubioși din păcate..
• dacă ești la mare, la munte, stabilește un punct de întâlnire în cazul în care se pierde.

Un copil la 12 ani ar fi trebuit să știe toate lucrurile de mai sus. Dar se vedea pe el că e alintat, ținut în puf și odată pierdut de mama a dat cu plâns.

Offtopic: Mișto la Sinaia. Zăpadă din belșug, pârtiile splendide și destul de liber la instalații. Nu înțeleg de ce se îngrămădește toată lumea în Poiană. Am scris mai de mult despre pârtiile din Sinaia aici.

Photo by Annie Spratt on Unsplash